No Sync: Interactiuni fara sincronizare. In cautarea simplitatii in relatiile personale si profesionale

Interactiunile sunt baza existentei noastre dar si a evolutiei. Doar prin interactiuni si prin colaborare putem obtine rezultate ridicate. Vreau sa va prezint in acest articol un model.

Recognize that every interaction you have is an opportunity to make positive impact on others. – Shep Hyken

Interactiunile cu sincronizare sunt acelea ce merg excelent. In viata profesionala, colaborarea la un proiect prin intermediul interactiunilor cu sincronizare duce nu doar la rezultatul final al proiectului dar si la un sentiment pozitiv in randul echipei. Nu am denumit interactiunile de acest tip ca fiind “sincronizate”, pentru a nu induce ideea ca trebuie sa facem impreuna fix acelasi lucru. Interactiunile fara sincronizare sunt acelea in care apare o tensiune. Fie obiectivele nu sunt intelese bine, fie asteptarile nu sunt comunicate, fie pur si simplu interesul individual depaseste interesul de grup, ceea ce duce la frictiuni in cadrul echipelor. Mai exista si o a treia categorie de interactiuni la care m-am gandit: interactiunile reduse. Ele sunt fie limitate ca timp, sau limitate ca frecventa.

Da-mi voie sa-ti prezint modelul la care m-am gandit si grafic, mai jos:

 Cum spuneam, prima categorie de interactiuni, sunt cele cu sincronizare. Totul merge perfect: obiectivele sunt clare, rolurile si asteptarile sunt comunicate, iar rezultatele apar. 

Urmatoarea categorie de interactiuni sunt acelea fara sincronizare: lipsa de obiective clare, roluri si asteptari necomunicate, pe scurt un mare haos, ce duce la frustrare, tensiune si o stare negativa in cadrul “echipei”. Am denumit articolul “Interactiuni fara sincronizare” tocmai ca acele relatii ce sunt in aceasta zona reprezinta zona ce ne ocupa cel mai mult timp, efort si energie pentru a le gestiona. Din diverse motive, exista interactiuni personale sau profesionale ce nu ating zona de sincronizare. Poate dintr-o lipsa de constientizare, poate dintr-un orgliu exagerat sau pur si simplu lipsa de potrivire cu persoana cu care discuti.

Ultima categorie de interactiuni sunt acelea reduse. Imagineaza-ti o persoana ce-ti cere o indicatie pe strada, sau poate casiera de la supermarketul din zona. Interactiunile sunt punctate, reduse, si posibil sa nu te mai intalnesti cu respectivele persoane vreodata.

Iti propun sa mai introducem cateva variabile pentru modelul pe care ti-l propun. Prima variabila este ca aceste interactiuni pot fi personale sau profesionale. Asadar, in modelul de mai jos, in partea de sus, avem interactiuni personale iar in partea de jos interactiuni profesionale. Toate cele 3 categorii: cu sincronizare, fara sincronizare si reduse pot fi fie personale, fie profesionale.

O alta dimensiune ar mai putea fi durata interactiunii: pe termen scurt sau pe termen lung, conform desenului de mai jos:

 

 

Asadar, acum vem 4 zone clare de interactiuni, ce fiecare au o subzona pe tipul de categorie.

Mai jos, iti prezint cele 4 zone cu exemple, iar dupa iti voi prezenta cateva idei pentru a gestiona interactiunile fara sincronizare. La fiecare zona de mai jos voi mentiona exemple de interactiuni: cu sincronizare, fara sincronizare sau cele reduse.

Asadar:

Zona A: interactiunile personale pe termen lung

• cu sincronizare: relatiile personale cu familia si prietenii intra in aceasta categorie. Chiar daca exista situatii in care sincronizarea este mai redusa, sau nu exista, intr-un final se ajunge la sincronizare.
• fara sincronizare: pot exista insa si interactiuni ce ies din prima categorie si intra intr-o lipsa de sincronizare. Fie ca este vorba de o relatie mai dificila cu un membru al familiei, sau cu un prieten, impactul acestor interactiuni este foarte ridicat. Consumul emotional este foarte mare intrucat exista o dorinta mare de a ajunge inapoi la sincronizare. Fata de relatiile profesionale, relatiile personale vin cu un bagaj mai ridicat emotional. Imagineaza-ti aici o zona in care doi soti de exemplu nu mai sunt intr-o interactiune cu sincronizare. “Acasa” devine astfel un spatiu de lupta de orgolii, de cearta, reprosuri si limitarea timpului de familiei, cel care dusese de la inceput la sincronizare.
• reduse: aici intra acele interactiuni reduse ca frecventa dar care sunt pe termen lung. De exemplu, in fiecare dimineata obisnuiam sa iau un ziar de la o chiosc. Doamna de acolo deja ma cunostea si interactiunea era simpla, ba mai mult stia imediat ce doresc sa cumpar.

Zona B: interactiunile profesionale pe termen lung

• cu sincronizare: atunci cand lucrezi la un proiect intr-un job si deja ai acumulat ceva experienta, iti dai seama usor cu cine poti avea interactiuni profesionale cu sincronizare. Lucrurile merg usor, rapid, obiectivele sunt clare, asteptarile sunt prezentate. Aici este locul unde apare inovatia, creativitatea si de fapt orice rezultat pozitiv.
• fara sincronizare: Dar, mai exista si interactiuni profesionale pe termen lung fara sincronizare: asteptarile nu sunt comunicate si discutate, exista poate o relatie mono-directionata, frustrarile se accentueaza, stresul creste. De regula, aici intervin acele relatii in care comunicarea dinspre manager este mai degraba catre a face lucruri (delegand responsabilitati) si nu de a creste oamenii, ascultandu-le asteptarile, obiectivele. De cele mai multe ori, aceste interactiuni, ce ocupa si acestea multa energie emotionala, se termina fie prin plecarea persoanei intr-un alt job, fie printr-o reabordare a modului de lucru. Costul acestor interactiuni fara sincronizare este foarte mare: motivatia este scazuta, productivitatea redusa, inovatia aproape ca este inexistenta. Se pot obtine si aici rezultate, dar mult mai putine decat potentialul existent. Unii manageri prefera si astfel de interactiuni de teama ca daca si-ar duce oamenii la urmatorul nivel ar putea sa-i piarda. Astfel, ii tin blocati la un nivel in care nici sunt sunt suficient de stresati incat sa plece dar nici suficient de motivati sa creasca.
• reduse: aici pot intra acele interactiuni de exemplu pe care le ai cu asiguratorul de RCA sau CASCO. Te suna la un anume interval si te anunta ca trebuie sa platesti sau sa reinnoiesti o polita.

Zona C: interactiunile profesionale pe termen scurt

• cu sincronizare: lucrezi la un proiect in care echipa de este formata din mai multe persoane cu care nu ai mai lucrat. Este un proiect scurt, si cel mai probabil ulterior nu vei mai lucra cu respectivele persoane. Dar, pentru ca setati de la inceput obiectivele & asteptarile ajungeti la super rezultate.
• fara sincronizare: apar atunci cand, de exemplu, lucrand la un proiect si avand nevoie de o colaborare mai stransa aceasta nu se intampla din diferite motive.
• reduse: in aceasta categorie poate sa intre de exemplu, o rezervare pe care o faci pentru o vacanta si din start obiectivul fiind setat ajungi rapid la un rezultat.

Zona D: interactiunile personale pe termen scurt

• cu sincronizare: esti la o petrecere si te distrezi cu prietenii altui prieten. Nu te-ai mai intalnit cu ei pana atunci, si probabil ca va fi mai dificil sa o faci dupa. Dar, timpul petrecut devine unul placut, relaxant si distractiv.
• fara sincronizare: poate ai fost la vreo nunta sau eveniment unde ai stat la masa cu persoane pe care nu le cunosti. Teoretic, fiind o ocazie de distractie ar fi interesant sa poti schimba o vorba cu acele persoane. Uneori se intampla, alteori poate ca nu. In a doua categorie ar putea sa fie lipsa de sincronizare pe termen scurt intr-o relatie personala. Masa devine astfel o zona cu 2 sau poate mai multe mici insulite.
• reduse: Unele interactiuni personale pe termen lung ajung sa devina pe termen scurt. De exemplu, vecinii din orasul natal erau la un momentat in prima categorie. Acum insa, interactionez cu ei doar atunci cand imi vizitez parintii. Dar, si atunci probabil ca mult mai redus.

Asadar, dupa cum ai putut observa, daca dam la o parte acele interactiuni ce sun cu sincronizare si pe acelea reduse care ajung la un rezultat, ramanem cu cele fara sincronizare.

Daca ti-ai face un inventar al interactiunilor tale profesionale si personale, in ce cadran ai avea cele mai multe “puncte” inserate?

Daca raspunsul este in zona interactiunilor fara sincronizare, uite cateva idei:

• identifica-le pe acelea ce-ti dau mari batai de cap. In prima faza, n-ar strica sa constientizezi ca sunt de fapt interactiuni fara sincronizare
• gaseste raspunsul la intrebarea “De ce nu am reusit sa transform aceasta relatie intr-una cu sincronizare”. Carl Jung spunea “Everything that irritates us about others can lead us to an understanding of ourselves.”  
• Ce-ar fi sa te intrebi – “Ce as putea face eu diferit pentru a transforma relatia intr-una cu sincronizare?”
• intelege ca prin natura lor relatiile se pot duce intr-o lipsa de sincronizare pentru ca fiecare actioneaza intr-un interes “propriu” chiar daca este la un moment dat. Mai multa empatie te scoate din zona individuala si te duce intr-o gandire de grup in care poti ajunge la rezultate mai bune.
• o serie de interactiuni reduse se pot duce in interactiuni cu sincronizare. Cu ce colegi/prieteni nu te-ai mai intalnit de mult? Cu cine ai putea sa rememorezi amintiri comune placute?

 

Orice interactiune cu sincronizare porneste de al cunoasterea asteptarilor. Te invit sa citesti un articol scris pentru Revista Cariere despre un tool util pentru dialogul asteptarilor. Citeste-l aici: Povestea așteptărilor neproductive