Comunicarea simpla devine mai dificila?
Mereu am fost fascinat de interactiunile zilnice, de modul de comunicare si procesul prin care fiecare dintre noi isi alege modul de interactiune cu ceilalti. Ultima perioada a scos la iveala mai mult interactiunile fara sincronizare. In general, o comunicare eficienta are cateva ingrediente printre care si sincronizarepe rezultat, intentia pozitiva sau buna a celor ce interactioneaza precum si focusul pe a concluziona cumva interactiunea respectiva. Implicit, la baza sunt cateva reguli nescrise dar care, uneori the hard way, le-am invatat: simplitatea comunicarii, nevoia de a intra in comunicare fara un ego ridicat, proactivitatea si pur si simplu buna intentie pentru a te simti bine la finalul interactiunii.
Astazi, intr-o perioada dominata de criza coronavirus, o serie de noi reguli duc fie la sincronizarea respectarii lor, implicit la o interactiune eficienta, fie la o nepasare totala, ce duce la invinovatirea altora sau situatiei in sine, fara asumarea responsabilitatii.
Obiceiul continua si nevoia de responsabilizare nu este unul interiorizat ci el trebuie aplicat oarecum fortat (apropo de perioada amenzilor ridicate) lucru ce adanceste de altfel lipsa de sincronizare a interactiunilor viitoare. Astfel, cand “bariera” sau factorul ce obliga la respectarea regulilor nu mai este prezent, interactiunile devin din ce in ce mai desincronizate.
Situatia devine astfel in loc de o uniformizare a comportamentelor o trecere la extreme: fie determinata de frica si nevoia de protejare excesiva, fie o nepasare totala ce e determinata de un ego cu nepasare fata de ceilalti.
Mijlocul este responsabilitatea: atat fata de propria siguranta dar si depasirea unei izolari ce nu e necesara completata de protejarea celor din jur. Actuala criza a scos la iveala multe lucruri de care ne temeam si nu ne-am fi gandit ca sunt posibile dar aduce in prim plan si o serie de lucruri la care putem lucra. Este un moment bun de reflectare la ceea ce a functionat pana acum si de ce competente avem nevoie in perioada urmatoare. Altfel, exact lucrurile care poate au ajutat in trecut vor deveni mijloace de durere de cap in viitor. Si chiar daca distantarea sociala este nevesara acum, interactiunile cu sincronizare devin mai necesare, mai exact:
– comunicarea simpla, fara ego si cu focus si pe emotiile celorlalti dar si prin recunoasterea propriilor emotii
– asertivitatea – prin a-ti recunoaste nevoile dar si a intelege nevoile celorlalti
– focus pe a construi ceva impreuna: poate un proiect, poate pur si simplu momente impreuna.
Sau, asa cum zicea Dragos Calin in ultimul meu podcast, mai ales util pentru aceasta perioada “I’m not ok, you’re not ok…at this is ok”
Citeste si articolul despre Interactiunile fara sincronizare aici http://www.costinciora.ro/interactiuni-fara-sincronizare-in-cautarea-simplitatii-in-relatiile-personale-si-profesionale/
