Maximizarea valorii pentru…?
Evolutia modului in care atat academicienii, cat si cei din practica urmaresc evolutia companiei s-a schimbat de-a lungul timpului.
Teoria actionarilor (Eng. shareholders) spune ca obiectivul principal al companiei este sa maximizeze valoarea pentru actionari (prin maximizarea pretului actiunii respective).
O alta teorie, cea a partilor interesate (Eng. stakeholders), considera ca managementul companiei ar trebuie sa fundamenteze deciziile luand in calcul si interesele celorlalte parti ce sunt in directa legatura cu compania: angajati, clienti, furnizori, societatea si mediul inconjurator.
Compania poate sa-si stabileasca mai multe obiective, insa pe masura ce numarul acestora creste si capacitatea companiei de a le indeplini scade.
Michael Jensen prin lucrarea “Maximization and the Corporate Objective Function”, urmareste pe de-o parte daca companiile ar trebui sa aiba un singur obiectiv directionat spre crearea de valoare, si pe de alta parte daca acest obiectiv ar trebui directionat spre maximizarea valorii pentru actionari sau pentru realizarea cerintelor uneia din partile interesate. Autorul considera ca adevarata problema este daca o companie ar trebui sa aiba unul sau mai multe obiective spre care trebuie sa se dezvolte.
Utilizarea unei singure functii obiective ce trebuie maximizata reprezinta principiul rational dupa care ar trebui sa se ghideze managementul companiei.
Doua sau mai multe obiective pot duce la rezultate negative, sau alegerea unei solutii dintre cele doua.
Problema ce apare este care din cele doua solutii poate reprezenta obiectivul principal pentru companie: maximizarea valorii pentru actionari sau maximizarea valorii partilor interesate? Exista o cale de mijloc?
O companie ce neglijeaza scopul pentru care a fost creata (rezultate financiare ridicate), urmarind altceva decat maximizarea valorii pentru actionari nu este responsabila. Milton Friedman, preciza în 1960 (Capitalism and freedom, University of Chicago Press Chicago, 1962) „putine trenduri ar putea schimba bazele societatii în legatura cu responsabilitatea sociala asumata de companii, alta decat sa realizeze sume importante de bani pentru actionari.”
Companiile cu rezultate financiare ridicate (implicit cele ce maximizeaza valoarea pentru actionari) sunt si companiile ce:
– ofera conditii de lucru de nivel inalt, o valoare ridicata a salariului mediu, si posibilitati de promovare prin dezvoltarea companiei si aparitia unor noi divizii, departamente etc.
– isi asuma obligatiile fata de furnizori la timp, si solicita realizarea unor produse diferite, ce conduc totodata la dezvoltarea companiei-furnizoare
– mentin si cresc nivelul satisfactiei clientilor, prin oferirea unor produse de calitate
– dezvolta programe sociale si de mediu, intrucat bugetele ridicate permit si dezvoltarea acestor responsabilitati.
Cu toate acestea, urmarind falimentele celebre (Enron, WorldCom, etc), putem cu usurinta sa ajungem la concluzia ca maximizarea valorii pentru actionari nu poate fi singurul obiectiv al companiei. In filmul Wall Street (1987), personajul principal Gordon Gekko spune „Greed is good”. Era o perioada cand companiile cautau castiguri ridicate la bursa de valori, si atat. Continuare filmului, „Wall Street 2 – money never sleeps” (2010), il aduce pe acelasi Gekko intrebandu-se: „Is greed good?”. Acest lucru vine sa sublinieze prudenta companiilor in legatura cu stabilirea obiectivelor si mai mult, in aplicarea lor.
Solutia: maximizarea valorii pentru actionari (rezultatele financiare reprezinta scopul pentru care compania a fost creata de la inceput) dar cu o responsabilitate ridicata fata de partile interesate.
Astfel actionarii vor urmarii pe langa maximizarea valorii pentru companie, si modalitatile de distribuire a valorii create si catre partile interesate. Mai mult, partile interesate nu vor considera maximizarea valorii pentru actionari o modalitate prin care scopurile lor vor fi realizate.
Acest lucru va duce la echilibru, fara companii cu situatii financiare foarte bune ce nu ofera conditii de lucru pentru angajati sau ce nu tin cont de impactul operatiunilor asupra societatii si asupra mediului inconjurator.